Mircea Cărtărescu
Mircea Cărtărescu (Bucarest, 1956) Está considerado el más importante escritor rumano de la actualidad. Narrador, ensayista, poeta. Durante sus años de juventud escribió poesía hasta que decidió abandonarla en la madurez.
Nubes sobre el edificio de enfrente
No puedo mover la aguja de la brújula sólo concentrándome.
Lo he intentado. No soy capaz.
No puedo transmitir la imagen de un naipe. Lo he intentado.
Quise levitar y, echado boca arriba, en el sudor de la
cama, inmóvil,
me concentré media hora hasta sentir que enloquecía.
En el metro intenté hacer que una chica me mirara
y por supuesto que no me miró.
¡Dios, no soy tu elegido!
Mi mente no puede cambiar el mundo.
No tengo bastante amor, bastante fe.
No tengo un aura alrededor de la cabeza.
No te me has mostrado ni me has dado alguna señal.
Palpo el mantel de hule:
no cede, no se convierte en vapor rojizo.
Toco los rizos de mi hija:
son suaves de un dorado intenso.
Nada es distinto a lo que me dicen los sentidos. La ilusión no existe.
Mi mente es el espejo plano del mundo.
Plano, llano. Ningún rasguño
Ninguna vida anterior, ningún ser ectoplasmático.
Ni Agarthi, ni Shambala
ni Maya, en cuanto a los sueños
son sólo cosméticos sobre nada.
Miro hacia la llama de la hornilla como si estuviera hipnotizado.
Sé que estuve en un útero.
Sé que estaré en un féretro. O que mancharé la tierra con mi sangre.
No entraré yo a la fisura.
No voltearé yo la cabeza en la fotografía del grupo.
Nori peste blocul de vizavi
Nu pot miºca acul busolei doar concentrându-mã.
Am încercat. Nu sunt în stare.
Nu pot transmite imaginea unei cãrþi de joc. Am încercat.
Am vrut sã levitez, ºi stând pe spate în sudoarea patului desfãcut
m-am concentrat jumãtate de orã pânã am simþit cã înnebunesc.
Am încercat în metrou sã fac o fatã sã se uite la mine
ºi fireºte cã nu s-a uitat.
Doamne, nu sunt alesul tãu!
Mintea mea nu poate sã schimbe lumea.
Nu am destulã dragoste, destulã credinþã.
Nu am o aurã în jurul capului.
Nu mi te-ai arãtat ºi nu mi-ai dat nici un semn.
Pipãi cu degetele muºamaua feþei de masã:
ea nu cedeazã, nu se transformã în aburi roºcaþi.
Ating buclele fetiþei mele:
ele sunt moi ºi auriu întunecate.
Nimic nu e altfel decât îmi spun simþurile. Nu existã iluzia.
Mintea mea e oglinda planã a lumii.
9
Planã, platã.
Nici o zgârieturã.
Nici o viaþã anterioarã, nici o fãpturã ectoplasmaticã.
Nici Agarthi, nici Shambala
nici Maya, cât despre vise
ele sunt doar cosmetice pe nimic.
Privesc în focul aragazului, ca hipnotizat.
ªtiu cã am stat într-un uter.
ªtiu cã voi sta-ntr-un sicriu. Sau voi mânji pãmântul cu sângele meu.
Nu voi gãsi eu fisura.
Nu voi întoarce eu capul din fotografia de gru